Cer de noapte

În ochii tăi stele. Poate, de fapt, nici măcar nu ești tu. E doar cerul adânc și negru. Ești doar o plăsmuire, te-am plămădit din lacrimi, din praf și din noroi, am strâns licurici, strigăte și globuri de sticlă și goluri și te-am creat. Din mâinile mele înnegrite de fum au ieșit stele. Cu degetele sfărmate am apăsat pe fiece rană a ta. Cu brațele vinete te-am acoperit. Umbrelă m-am făcut să te apăr de ploaie și nor am fost pentru soare. M-am făcut și vânt și zăpadă și frunză. Iar la sfârșit, m-am făcut stea căzătoare. Atunci ai clipit.